Infuzia de cultură românească, în tratament de cinci zile
This material was originally published in Diaspora Românească newspaper, no. 466, 30 November - 06 December 2012
A noua ediţie a festivalului de film românesc a adus o părticică din România la Londra. Nu numai că filmele alese au ilustrat foarte bine o Românie autentică, hilară şi tragică în acelaşi timp, ci şi discuţiile cu actorii au dezbătut probleme „pur” româneşti pe scena cinematografului Renoir din Brunswick Centre. Mai mult, evenimentul, desfăşurat pe durata a cinci zile, a adus comunitatea românească la un loc şi a creat o punte de comunicare între cinefilii români şi britanici.
LUNGMETRAJELE „După dealuri” de Cristian Mungiu, „Principii de viaţă” de Constantin Popescu, „Toată lumea din familia noastră” de Radu Jude, „Periferic” de Bogdan George Apetri şi „Medalia de onoare” de Călin Peter Netzer au făcut impresie la Londra, publicul fiind foarte interesat în a descoperi „dedesubturile” rolurilor, filmărilor şi trăirilor actorilor în sesiunile de întrebări şi răspunsuri ce au urmat după fiecare proiecţie.
Până anul trecut, festivalul de film a fost organizat cu ajutorul celor de la Centrul Cultural Român (susţinut de Fundaţia Raţiu). Ediţia 2012 s-a desfăşurat, însă, sub un nou patronaj, cel al Profusion International, o editură independentă fondată de organizatoarea festivalului, Ramona Mitrică, împreună cu scriitorul şi curatorul Mike Phillips. „Suntem foarte bucuroşi să putem continua proiectul festivalului de film românesc de la Londra. Am început în 2003, când nu era criză financiară, dar filmele româneşti nu aveau niciun fel de distribuţie în străinătate. Acum, în 2012, finanţările se obţin din ce în ce mai greu, dar filmele Noului Val românesc «au ieşit din ţară» şi sunt premiate la cele mai importante festivaluri internaţionale”, a declarat Ramona Mitrică.
„Festivalul de film românesc s-a ridicat odată cu Noul Val. Tinerii regizori, care îşi prezentau filmele de studenţie la Londra în 2003, sunt acum premiaţi la Cannes pentru lungmetraje de excepţie. Mă gândesc în special la Cristian Mungiu şi Corneliu Porumboiu. Regizorii au rămas alături de festival în toţi aceşti ani şi încă reuşim să le prezentăm filmele, acum în parteneriat cu distribuitorii britanici”, a adăugat organizatoarea. Pornind probabil de la această idee, festivalul a început cu filmul lui Cristian Mungiu, care s-a proiectat cu sala plină, toate locurile fiind rezervate cu câteva zile înaintea proiecţiei. „După dealuri” nu este premieră, lungmetrajul primind deja critici foarte bune la proiecţia de la festivalul londonez de film desfăşurat acum o lună.
Drame, despărţiri şi medalii de onoare
La „Toată lumea din familia noastră” publicul a râs şi a fost consternat, în aceeaşi măsură. Filmul, o tragi-comedie despre relaţiile de familie, a adus interpretări genuine ale unor maeştri ai comediei tradiţionale româneşti: Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. Nu mai puţin credibile au fost interpretările lui Şerban Pavlu (tatăl) şi Sofiei Nicolăescu (fiica). Povestea lor este tristă în sine, dar viziunea regizorului a făcut, în câteva rânduri, publicul să râdă în hohote. Sofia, în vârstă de cinci ani, a jucat rolul, nu l-a „învăţat”. Actriţa Mihaela Sârbu (mama) a răspuns curiozităţii publicului despre ce a însemnat să lucreze cu Sofia: „Nu ştie să citească încă, n-am avut ce scenariu să-i înmânăm. Am lucrat cu ea împreună cu regizorul şi treptat s-a obişnuit cu atmosfera filmărilor şi cu cerinţele. Prima zi, însă, când am filmat, cum era gălăgie şi agitaţie, s-a pus pe plâns şi nu am mai putut-o linişti, a vrut să plece acasă.” În regia lui Radu Jude, lungmetrajul a stârnit reacţii din partea publicului englez: atmosfera devine tot mai tensionată, personajele încep să reacţioneze impulsiv, se generează conflictul, iar tatăl Sofiei trece din sfera hilarului în cea a dezechilibrului psihic. Practic, tatăl ajunge într-o situaţie extremă, când nu mai poate da înapoi: poliţia e la uşă, iar el i-a legat cu bandă adezivă pe mama şi noul ei partener. Curiozitatea britanicilor a fost dacă toate familiile din România se comport aşa. Mihaela Sârbu a răspuns că acest fel de comportament compulsive este mai degrabă balcanic şi că filmul nu vrea să facă o generalizare.
Evenimentul a culminat cu prezenţa lui Victor Rebengiuc, în ultima seară. Actorul este „prietenul” festivalului, după cum spun organizatorii, fiind prezent a treia oară la proiecţia londoneză a unui film în care joacă. Ultima zi a festivalului s-a desfăşurat în cadrul unui program cultural orga nizat de Banca Europeană pen tru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care a şi găzduit proiecţia lungmetrajului „Medalia de onoare”, regizat de Călin Peter Netzer. Filmul este o comedie neagră în care Rebengiuc joacă rolul unui pensionar care primeşte o medalie de onoare pentru faptele eroice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acordarea medaliei se dovedeşte a fi o greşeală, însă acţiunea filmului – şi personajul principal Ion – se focusează doar pe medalie şi pe ceea ce poate acest obiect să schimbe în viaţa oamenilor.
La terminarea programului, după o sesiune de întrebări cu actorul, publicul s-a ridicat în picioare pentru a-l cinsti pe maestrul Rebengiuc. „Festivalul a reuşit să transmită întotdeauna un mesaj pozitiv despre România şi restul Europei Centrale şi de Est, în contrast cu ştirile care apar în presa zilnică din străinătate. Aceasta chiar dacă regizorii Noului Val Românesc se află printre cei mai fervenţi critici ai societăţii româneşti postrevoluţionare. În mod ironic, mesajul receptat de public nu a fost niciodată unul negativ, interesul pentru viaţa oamenilor obişnuiţi, simpli, portretizaţi pe ecran, fiind întotdeauna mult mai puternic decât stereotipurile vehiculate de mass-media locală”, a mai declarant organizatoarea Ramona Mitrică.
Victor Rebengiuc despre...
Activitatea recentă: Tocmai ce am avut o premieră acum două săptămâni cu piesa „Conul Leonida faţă cu reacţiunea”, regizată de Silviu Purcărete, în care joc cu Mariana Mihuţ (n.r. - soţia actorului).
Publicul lui: Eu întotdeauna mă gândesc la rolul pe care îl fac, nu să mulţumesc publicul. Publicul meu... nu e al meu, publicul e al lui. Pentru mine el e un partener, nu un Dumnezeu la care mă închin.
Roluri noi: Mă bucur oricând să joc roluri noi (n.r. - actorul a jucat mai bine de 200 de roluri numai în teatru), diferite între ele. Îmi place să şi şochez prin schimbări sau lucruri la care publicul nu s-ar fi aşteptat.
Londra: Mi-e dragă Londra, îmi place, din cât am putut să văd, n-am umblat prea mult în ultima vreme, că vezi cum e, la vârsta asta (n.r. - actorul are 79 de ani) te dor şalele. Aş mai veni la Londra încă de şaptesprezece ori.
Comunitatea de români din UK: Le doresc ca alegerea lor să fie fericită, să aibă bucurii, dar să nu uite de România, s-o ajute cât se poate.
Situaţia politică din România: Sunt supărat, orice eforturi de a îndrepta lucrurile sunt în van, sistemul întreg e..., dar cum poţi să-l schimbi... , poate doar cu dinamită... , dar e atât de bine înfipt şi înrădăcinat în rele... Toţi sunt la fel, nu poţi să zici „ăia-s buni, ăia-s curaţi, ăia-s murdari”, toţi sunt o apă şi-un pământ. În politică la noi, se intră pentru parvenire socială şi materială. E un dezastru, o debandadă, un balamuc.
Adevăraţii oameni de afaceri ai ţării: Cei mai mari bogătaşi ai României sunt oamenii politici. Nu sunt oamenii care muncesc, care produc ceva, care au o afacere, o activitate economică, sunt oamenii politici.
Speranţe pentru viitor: Nu mai sper, la vârsta asta ce perspectivă de viaţă mai poţi să ai... E de datoria generaţiilor următoare să schimbe ceva. Doar că ce am văzut până acum ca tineret seamănă foarte bine cu cei pe care vrem să-i înlocuim.
Cine poate să schimbe mersul ţării: Cei care au crescut, au trăit, au învăţat aici, de exemplu, şi în alte ţări, ei pot să acţioneze, au văzut cum e o democraţie şi pot lupta să schimbe mentalitatea românilor.
Interviu realizat de Anamaria Şandra