The London-based Romanian monthly newspaper "Gazeta de România" published an interview with Ramona Mitrică, director of Profusion International and the Romanian Film Festival in London.

- - - - -

Românii, mereu “bine văzuţi” pe marile ecrane de către britanici

Interview by Magda Ursu, originally published in Gazeta de România, No. 10, December 2012 (Romanian ONLY)

Cea de a IX-a ediţie a festivalului de film românesc de la Londra s-a desfăşurat în perioada 22-25 noiembrie, la Cinematograful Renoir (The Brunswick, London WC1N1AW; metrou: Russell Square), unde au fost prezentate lungmetrajele „După dealuri“ de Cristian Mungiu, „Principii de viaţă“ de Constantin Popescu, „Toată lumea din familia noastră“ de Radu Jude și „Periferic“ de Bogdan George Apetri. Festivalul a fost încheiat cu proiecţia filmului„Medalia de onoare“ de Călin Peter Netzer.
Magda Ursu

“Mi-aş dori să am o viaţă suficient de lungă pentru a lua parte şi la următoarele douăzeci de ediţii, ca să pot spune că ultimul sfert de secol din viaţa mea a fost unul foarte plăcut! Suntem o echipă mică, formată din manageri și artiști, cu toții iubitori ai culturii române, experți în promovare artistică și buni cunoscători ai mediului cultural britanic. Am început împreună în urmă cu zece ani această muncă deosebit de frumoasă, continuăm împreună.“  a declarat despre eveniment unul din invitaţii speciali ai festivalului, scriitorul și jurnalistul ieşean Liviu Antonesei.

Început în 2003, Festivalul doreşte să prezinte publicului britanic, atât regizori clasici ai cinematografie româneşti, ca Lucian Pintilie cât şi regizori tineri, aflaţi în plină ascensiune dar care au deja un nume pe plan internaţional, precum Cristian Mungiu şi Cornel Porumboiu. Ramona Mitrică , directorul Festivalului de film românesc de la Londra a declarat despre eveniment ca filmul românesc şi personajele prezentate pe marele ecran au fost mereu bine primite de publicul britanic, oricât de critici ar fi fost regizorii în portretizarea societăţii româneşti.

Filme prezentate:

„După dealuri“ este scris şi regizat de Cristian Mungiu şi inspirat de romanele non-ficţionale ale Tatianei Niculescu-Bran. Imaginea este semnată de Oleg Mutu. Filmul spune povestea a două tinere care au crescut împreună la orfelinat şi care se reîntâlnesc după câţiva ani de despărţire. Alina se întoarce din Germania să o ia cu ea pe Voichiţa, prietena ei din copilărie faţă de care se simte încă foarte ataşată. Voichiţa şi-a găsit însă calea în credinţă, iar maicile printre care trăieşte la mănăstire ţin locul familiei pe care nu a avut-o niciodată. Alina luptă cu toate puterile să recâştige afecţiunea Voichiţei, făcându-i pe cei din jur să se întrebe de unde vine forţa care o animă.

„Principii de viaţă“ de Constantin Popescu spune povestea lui Velicanu (Vlad Ivanov), un bărbat care se consideră împlinit: are bani, o vilă nouă, s-a recăsătorit cu o femeie mai tânără care i-a născut un copil şi are un fiu dintr-o căsătorie anterioară. Înainte de o vacanţă, trebuie să lase totul în ordine, dar lucrurile încep să se complice. Criză de la sfârşitul zilei îl face să se întrebe dacă este cu adevărat fericit. Din distribuţie mai fac parte Gabriel Huian, Rodica Lazăr şi Crina Mureşan.

„Toată lumea din familia noastră“ tratează cu umor povestea tristă a unui tată şi a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanţă la mare, dar sunt prinşi în iadul relaţiilor de familie. Filmul îi are în rolurile principale pe Şerban Pavlu, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sîrbu şi Gabriel Spahiu, cu participarea extraordinară a cunoscuţilor actori Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu şi Alexandru Arşinel.

“Periferic“ este povestea unei tinere eliberate din închisoare pentru o zi. Matilda (Ana Ularu) nu mai vrea să se întoarcă şi plănuieşte să fugă din ţară. Până la sfârşitul zilei, însă, ea trebuie să-şi privească-n faţă trecutul tulbure şi familia care a respins-o. Îşi vizitează familia pe care a părăsit-o cu mult timp în urmă, dar Andrei (Andi Vasluianu), fratele de care s-a îndepărtat, nu prea vrea să o ajute. Matilda însă nu vrea să renunţe. Declanşarea conflictului duce astfel la diminuarea şanselor ei de a primi vreun ajutor şi de a se împăca cu familia.

„Medalia de onoare“ este o comedie neagră despre Ion (Victor Rebengiuc), un pensionar din România anilor ’90, care primeşte accidental, într-o zi, o medalie de onoare pentru faptele sale eroice din timpul celui de-al doilea război mondial, vremuri pe care bătrânul abia şi le mai aminteşte. Odată primită, medalia îl face pe Ion să îşi reexamineze întreaga viaţă – se gândeşte acum că poate nu a fost un învins. Poate că viaţa sa înseamnă, de fapt, mai mult. Pentru doar câteva momente, medalia îl face să se simtă apreciat de cei din jurul lui. În distribuție pot fi revăzuți Victor Rebengiuc şi Camelia Zorlescu, Mimi Brănescu, Ion Lucian, Anca Pandrea, Radu Beligan, Costică Drăgănescu, Doru Ana.

Gazeta de România a intrat în ‘culisele festivalului’ şi a adus mai multe detalii despre eveniment chiar de la Ramona Mitrica, principalul vinovat pentru această sărbătoare culturală românească.

Ramona Mitrică
Director, Festivalul de film românesc de la Londra (www.rofilmfest.com)
Director, Profusion Publishers, London

Și-a început activitatea în atreprenoriatul cultural după mulți ani în care a fost aproape de acest fenomen în Marea Britanie. A ajuns la Londra în 1999 ca atașat cultural al Ambasadei României. În 2002 a devenit directorul Centrului Cultural Românesc și al Fundației Rațiu. În 2008 a creat Profusion Internaţional, propria firmă de consultanță artistică, iar în 2011 a lansat editura Profusion Publishers, o companie britanică independentă. Detalii: www. profusion.org.uk

U.M: Din ce dorinţă a fost creat acest festival şi cum credeţi că şi-a atins scopul de-a lungul celor nouă ediţii?

R.M: Festivalul de film românesc de la Londra a fost creat, în 2003, din dorinţa de a prezenţa publicului britanic cele mai noi şi mai bune producţii de film din România. Nu este întâmplător faptul că Festivalul s-a ridicat odată cu Nou Val al cinematografiei româneşti. Când am început, tinerii regizori – cum ar fi Cristian Mungiu şi Corneliu Porumboiu, acum premiaţi la Cannes – îşi prezentau filmele de studenţie. Filmul românesc încă nu se bucura de distribuţie în cinematografele britanice, iar interesul publicului abia începuse să se manifeste. Regizorii au rămas alături de festival în toți acești ani și încă reușim să le prezentăm filmele, acum în parteneriat cu distribuitorii britanici. Treptat, ajutat de recunoaşterea internaţională acordată filmului românesc, precum şi de faptul că marile succese de la Cannes au început să fie cumpărate de case de distribuţie britanice, publicul londonez a început să fie tot mai interesat de regizorii români şi filmele lor. Formula “film românesc” a început să fie sinonimă cu “film de calitate”, şi noile producţii româneşti sunt aşteptate cu nerăbdare atât de cinefili cât şi de specialiştii din lumea filmului.

Un exemplu ar fi seara de deschidere a Festivalului din acest an – filmul “Dincolo de dealuri” de Cristian Mungiu a rulat cu sala plină, toate biletele fiind deja vândute cu mai mult de o săptămână înainte de eveniment. Astfel, cred că putem zice că Festivalul şi-a atins scopul. Un alt scop al Festivalului a fost şi rămâne transmiterea unui mesaj pozitiv despre România, despre Europa Centrale şi de Est, în contrast cu ştirile negative care apar deseori în presa din străinătate. Chiar dacă multe persoane în România considera că filmul românesc nu prezintă cea mai potrivită imagine a ţării în exterior, mesajul receptat de publicul londonez nu a fost niciodată unul negativ, interesul pentru viața oamenilor obișnuiți, simpli, portretizați pe ecran, fiind întotdeauna mult mai puternic decât stereotipurile vehiculate de mass-media locală. Credem că şi aici “ne-am îndeplinit planul” – ca să folosesc o expresie de pe vremuri.


U.M: Cât de tare a afectat criza festivalul şi filmul românesc?

R.M: În 2003, când am început, nu era criza financiară. Acum orice operator cultural – inclusiv organizaţiile de nivel naţional şi internaţional precum British Council, Arts Council sau Visiting Arts – este afectat de criză. Din fericire, exista încă mulţi susţinători ai culturii şi comunităţii româneşti care cred în importanţa organizării unui festival de film naţional la Londra. Am avut şansa de a lucra cu firme şi organizaţii britanice şi romanobritanice care au văzut dincolo de dificultăţile aduse de criză şi au investit în Festival. Mă refer aici la companii precum Levenes Solicitors, Eurotop, O2, DNS Associates, Lycamobile, Albinuţa.

Poate că nu sunt persoana care să dea cel mai corect estimat al impactului crizei financiare asupra industriei de film românesc. Dar sunt sigură că, aşa cum întreagă economie globală a fost afectată de criză, şi cinematografia din ţară resimte impactul reducerilor bugetare şi al lipsei de investiţie. Cu toate acestea, filmele care s-au produs în ultima vreme, “în anii crizei”, sunt de cea mai bună calitate – acest lucru neînsemnând ca producătorii nu ar fi avut probleme să găsească fondurile necesare producţiei. Multe din filmele româneşti, inclusiv cele prezentate în Festival, s-au bucurat de finanţare parţială din partea CNC – partenerul “de bază” al Festivalului – finanţare care în cele mai multe cazuri a făcut posibilă realizarea şi apoi prezentarea cu success a multor proiecte de film.


U.M: Care a fost ediţia de până acum a festivalului care a fost cel mai bine primită de publicul din Londra?

R.M: Din 2003 până acum am trecut printr-un proces de optimizare a efortului organizaţional, a cooptării de parteneri-finanţatori şi parteneri media. Fiind organizate în mare parte prin forţe proprii, într-un mediu cultural atât de competitiv ca acela din Londra, aş putea spune că fiecare ediţie a Festivalului a fost un succes. Am început ca un festival mic, cu un public specializat, şi am ajuns la proiecţii sold out - cu casa închisă. Din acest punct de vedere, ediţia din acest an a fost cea mai de succes, atrăgând un număr foarte mare de spectatori, precum şi sprijinul financiar şi moral al multor organizaţii, şi al întregii comunităţi româneşti.


U.M: Cât de apreciat este festivalul de românii din Londra? Este majoritatea publicului formatădin români sau britanici?

R.M: Românii din Londra apreciază mult Festivalul, fiind conştienţi că este – din 2003 încoace – unul dintre cele mai importante evenimente culturale româneşti ale anului. Ştim că românii din Londra ne apreciază deoarece ne-am bucurat de sprijinul lor constant în social media – facebook, forumuri, twitter, bloguri, site-uri ale comunităţii cum ar fi Români online, Diaspora românească, Ziarul românesc, Gazeta de România etc. Publicul Festivalului a fost întotdeauna mixt - nu ne-am propus să creăm un eveniment strict pentru comunitate. Festivalul a fost gândit să fie un factor care să-i unească pe toţi iubitorii filmului românesc (şi, implicit, ai culturii noastre) într-un cadru prietenesc, independent, apolitic, în care să poată avea loc bune relaţii inter-comunitare. Cultura este de cele mai multe ori unul din cei mai eficienţi ambasadori pentru o ţară. Prin intermediul Festivalului de film am reuşit să convingem publicul de faptul că stereotipurile din media nu ne reprezintă şi că România are foarte multe lucruri de valoare care merită să fie mult mai bine cunoscute.


U.M: La ce anume sunt mai receptivi britanicii când vine vorba de cultură românească, film,cărţi, muzica? ce povesti impresionează?

R.M: Cred că, în momentul de faţă, britanicii sunt mai receptivi la filmul şi artele plastice contemporane din România. Prin Profusion Internaţional, firma de consultanţă culturală pe care o deţin împreună cu scriitorul şi jurnalistul britanic Mike Phillips, am început publicarea unei serii de cărţi româneşti în traducere – cărţi care se bucura de interes din partea publicului şi a criticii de specialitate. (www.profusion.org.uk)

Povestea tragică a domnului Lăzărescu (Cristi Puiu), a evenimentelor de la Tanacu prezentate în “După dealuri”, problema avortului în timpul regimului Ceauşescu (Cristian Mungiu), sau absurdul situaţiilor din “A fost sau n-a fost” şi “Poliţist, adjectiv” (Corneliu Porumboiu) i-au impresionat foarte mult pe britanici. Poveştile care impresionează cel mai mult? Aş spune că poveştile care ne arată ca oameni la fel ca ceilalţi oameni – poveştile de interes uman universal, în care personajele sunt prezentate cu calităţile şi defectele lor, poveştile în care publicul se poate regăsi – chiar dacă într-un context diferit.


U.M: Cum ajută asta la schimbarea imaginii negative a comunităţii româneşti create de presa britanică?

R.M: După cum am afirmat anterior, cultura poate fi cel mai bun ambasador pentru un popor. Odată ce publicul are şansa de a cunoaşte mai bine cultura română, îi va cunoaşte mai bine şi pe români. Cultura poate deschide calea spre dialog, dialogul poate deschide calea spre prietenie, spre buna-intelegere. Imaginea negativă creată de presă de senzaţie începe să nu mai conteze odată ce cunoşti mai îndeaproape comunitatea.


U.M: Cât de implicaţi mai sunt românii din UK în cultură?

R.M: Românii din Marea Britanie se implica în cultura – atâta timp cât exista evenimentele de calitate care să-i atragă, să la stârnească interesul. Ştim că românii din Londra ne apreciază deoarece ne-am bucurat şi ne bucurăm de sprijinul lor constant.


U.M: Care a fost cea mai apreciată seară a festivalului?

R.M: Răspunsul imediat ar fi – toate serile! Dar poate ar trebui să spun deschiderea şi închiderea festivalului – 22 şi 26 noiembrie – serile în care filmele româneşti au rulat cu sala plină. Cu toate că întreg programul a fost apreciat de un public numeros.

Invitatele noastre speciale în festivalul de anul acesta, cinci actriţe extrem de talentate, au fost primite cu mult entuziasm de către public: Cristina Flutur şi Cosmina Stratan (“După dealuri“), Mihaela Sîrbu (“Toată lumea din familia noastră“), Rodica Lazăr (“Principii de viaţă“) şi Ana Ularu (“Periferic“). Foarte apreciată a fost prezența maestrului Victor Rebengiuc,care a revenit la Londra cu filmul „Medalia de onoare“, pentru o proiecţie specială la nouă sală de cinema din clădirea BERD. Momentele de discuţii purtate de actori cu publicul, după fiecare proiecţie, au fost apreciate foarte mult de toţi cei prezenţi.


U.M: Ce surprize pregătiţi pentru următoarele ediţii şi ce speraţi de la acestea?

R.M: Dacă v-aş spune, nu ar mai fi o surpriză, nu? Dar pot să vă promit invitaţi de marcă şi filme de ultimă oră. În 2013 va fi, totuşi, vorba de ediţia a zecea a Festivalului, o ediţie aniversară.


U.M: Ce altceva legat de film românesc aţi dori să vedeţi în Londra?

R.M: Aş dori să văd mai multe filme româneşti în programul normal al cinematografelor. Dorinţa e pe jumătate împlinită, întrucât “Aurora” lui Cristi Puiu este deja pe ecrane, iar “După dealuri” urmează a fi lansat în prima parte a lui 2013. Dar sunt alte filme româneşti care merită să fie văzute de publicul britanic în afara festivalurilor de film.


U.M: Care este filmul sau regizorul favorit?

R.M: Mi-e greu să aleg doar unul din toţi regizorii români de valoare. Dacă mă obligaţi să răspund, aş spune “Pădurea spânzuraţilor” de Liviu Ciulei, în care Victor Rebengiuc are un rol magistral, de referinţă. Este primul film românesc care a luat un premiu la Cannes, în 1965.


U.M: Ce credeţi că lipseşte momentan filmului românesc sau mai bine spus industriei filmului românesc?

R.M: Poate mai multă dragoste din partea spectatorilor şi distribuitorilor de film din România – ar fi frumos să fie mai multe săli de cinema unde lumea să poată vedea filmele aşa cum trebuie, nu piratate de pe internet, pe un ecran de calculator.


U.M: Credeţi că societatea românească va depăşi criza, nu neapărat financiară ci mai ales politica şi culturală în care se afla în acest moment? Care ar fi soluţia?

R.M: Sunt convinsă că societatea românească va depăşi aceste momente de criză. Ca organizatori de evenimente culturale româneşti de anvergura în capitala Marii Britanii, nu putem decât să credem cu tărie în capacitatea românilor, a oamenilor de cultură din România, de a depăşi momentele dificile.

Dacă aş şti soluţia, probabil aş fi mult mai bogată acum! Vorbind serios, situaţia socială, politica şi culturală din România este foarte, foarte complexă. Va fi nevoie de un efort colectiv prin care să se reuşească ieşirea din criza, iar cultura are – sau, dacă nu, ar trebui să aibă – un rol importat de jucat în acest efort. Cred, de asemenea, că dialogul este unul din factorii cei mai importanţi în rezolvarea crizei (sau crizelor). Din păcate, cred că va trebui să ne supunem, până una-alta, dictonului popular “om trăi şi om vedea”.